“Povestea uitarii” sau debutul bolii Alzheimer

UntitledAstazi a uitat ce zi este, in ce an suntem, ce cauta in dulap.

Maine uita cateva cuvinte, pune pasta de dinti in frigider, uita sa incuie usa.

In zilele urmatoare se exprima tot mai greu, nu isi gaseste cuvintele, nu isi mai aminteste numele unor prieteni dragi. “E normal, are o varsta”.

Dar in ziua in care nu te va mai recunoaste pe tine, copilul lui, in ziua in care te va intereba CINE ESTI va fi prea tarziu ca sa mai poti face ceva pentru parintele tau.

Daca ai observat ca parintii, bunicii, persoane dragi tie se exprima mai greu, ca au inceput sa uite lucruri familiare, nu sta pe ganduri. O evaluare psihologica pentru depistarea dementei Alzheimer te poate ajuta pentru o diagnosticare si un tratament corect prescris de medicul psihiatru.

Dementa Alzheimer nu se vindeca, dar putem face ca evolutia ei sa fie mai lenta.

Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoanele de peste 65 de ani, dar poate apărea şi înaintea acestei varste caz in care vorbim despre un debut precoce.

Simptome cognitive ale bolii Alzheimer:

  • Tulburări de memorie: pacientul are dificultăţi în a-și reaminti şi reda informații învăţate anterior și este în imposibilitatea de a asimila informații noi. Primele „şterese din memorie” sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate o perioadă mai mare de timp.
  • Tulburări de vorbire: pacientul nu își mai găsește cuvintele, chiar pentru a denumi obiecte familiare – pahar, ceas, creion.
  • Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordonate: bolnavul “nu mai știe” cum să se îmbrace adecvat, cum se descuie ușa cu cheia, cum să foloseasca lingura etc.
  • Imposibilitatea de a recunoaște, identifica și denumi obiecte uzuale şi / sau de a recunoaşte şi numi persoane familiare – copii, nepoti
  • Tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a lua decizii.
  • Probleme legate de gândirea abstractă, tulburări de calcul, dezorientare temporală și spațială.
  • Simptome non-cognitive
  • Agitație și agresivitate fizică sau verbală.
  • Tulburări psihotice: halucinații, de obicei vizuale, idei delirante (de persecuție, de gelozie, de abandon etc.).
  • Tulburări ale dispoziției afective: în principal depresie și anxietate.
  • Tulburări ale comportamentului alimentar: reducerea sau creșterea exagerată a apetitului, alimentație neîngrijită, ingerare de substanțe non-alimentare.
  • Dezinhibiție sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate sexuală.
  • Incontinență urinară și pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane.

Boala Alzheimer nu se vindecă, dar depistarea ei stadiu de debut şi primirea tratamentului adecvat poate duce la încetinirea evoluţiei.Uneori MAI TARZIU poate fi PREA TARZIU, pentru tu iti aminesti cine sunt ei (parinti, bunici), dar ei se intreaba cine esti tu … 

Doresti o evaluare psihologica pentru depistarea dementei Alzheimer? Poti face o programare chiar acum la telefon 0728.967.011. Alte informatii pe pagina Evaluare psihologica pentru CNAS, Comisii
Sunt utilizate teste profesionale, iar la finalul evaluarii se elibereaza Raportul de evaluare psihologica timbrat necesar atat pentru medicul psihiatru, cat si pentru Casa de Asigurari de Sanatate si Comisia de Experitza Medicala, Comisia de Pensionare si Handicap.

Sunteti medic psihiatru si doriti o colaborare profesionala cu un psiholog clinician care utilizeaza teste profesionale, cu licenta de utilizare? Datele mele de contact sunt iulia.pasarin@yahoo.com, telefon 0728.967.011

 

Despre limbajele de iubire ale copiilor

consiliere copilUn articol de: Iulia Pasarin

În cresterea si dezvoltarea copilului un rol esential il are relatia de iubire dintre parinte si copil. Daca nevoia de iubire a copilului nu este satisfacuta, daca rezervorul lui de iubire este gol, sunt putine sanse ca dezvoltarea copilului sa decurga într-un mod armonios si ca el sa functioneze la un nivel optim. Investirea copilului cu iubire, afectiune, întelegere, responsabilizarea pentru propriile ganduri si fapte si învatarea modului de a-si controla furia, mania, iata doar cativa dintre pilonii care stau la baza dezvoltarii copilului dumneavoastra la un potential maxim.

Cu siguranta toti parintii îsi iubesc copiii, dar daca copilul nu simte asta, daca parintele nu îi vorbeste în principalul limbaj al iubirii pe care il percepe copilul, se poate întampla ca el sa nu perceapa asta sau sa nu se simta suficient de iubit.

Gasirea si utilizarea limbajului principal de iubire al copilului dumneavoastra nu înseamna ca pe parcursul dezvoltarii sale nu va mai avea acte de nesupunere, dar cu siguranta faptul ca se stie si se simte iubit va va fi util în cresterea lui pentru a-l ajuta sa devina un adult responsabil. Asadar, „iubirea este fundamentul”.

Pornind de la acest principiu, s-a observat ca exista mai multe limbaje de iubire, mai precis 5 si anume: limbajul de iubire mangaierile fizice, limbajul de iubire cuvinte de încurajare, limbajul de iubire timpul acordat, limbajul de iubire darurile si limbajul de iubire serviciile.

Toate cele 5 limbaje de iubire trebuie sa fie prezente si necesare în dezvoltarea copilului, dar unul dintre ele va deveni principalul limbaj de iubire, cel la care copilul va fi mai sensibil, cel la care se va constata ca va reactiona mai bine.

Limbajul de iubire nr. 1: mangaierile fizice. La copiii al caror principal limbaj de iubire consta în mangaieri fizice constatam importanta pe care o dau acesti copii îmbratisarilor, sarutarilor, atingerilor usoare pe umar, brat sau crestetul capului. Pentru acesti copii pe langa  cuvintele de afectiune pe care parintii le adreseaza, îmbratisarea oferita atunci cand pleca sau vin acasa, atingerea usoara pe umar atunci cand fac o fapta buna, simpla mangaiere pe crestet este o confirmare a faptului ca acestia îi iubesc. Asadar, îmbratisati-va copilul!

Limbajul nr. 2 de iubire: cuvinte de încurajare. Încarcatura emotionala a cuvintelor este receptata de copii înca dinainte a întelege sensul acestora. Astfel, tonul vocii, blandetea, atmosfera afectuasa sunt factori care comunica iubire si caldura emotionala unui nou nascut, de exemplu, precum si copiilor cu varste foarte mici care înca nu înteleg sensul cuvintelor. O data cu cresterea copilului si întelegerea sensului cuvintelor, vorbele de lauda, de afectiune, de tandrete, de încurajare devin ca un „balsam pentru sufletul copilului” care il hranesc pe interior, oferindu-i sentimentul valorii de sine si al sigurantei, copilul beneficiind de încarcatura pozitiva a acestor cuvinte toata viata. La opusul cuvintelor cu încarcatura pozitiva se aflla vorbele taioase, criticile care pot afecta imaginea de sine a copilului si pot pot arunca îndoieli asupra capacitatilor sale. Asadar, ganditi-va cat de mult va hraniti copilul pe interior spunandu-i o vorba buna sau un simplu „te iubesc”

Limbajul numarul 3 al iubirii: timpul acordat. Ceea ce este important pentru copiii care au ca principal limbaj de iubire timpul acordat este faptul ca faceti ceva împreuna, ca sunteti împreuna. Fie ca va jucati sau cititi o poveste sau mergeti în parc, important pentru copilul dumneavoastra este faptul ca sunteti doar cu el, ca îi acordati atentie doar lui, ca va petreceti timpul doar cu el. Timpul acordat presupune si contact vizual pozitiv, plin de afectiune, deci nu uitati sa va priviti copilul si sa îi transmiteti caldura, sprijinul si iubirea voastra neconditionata si privindu-l.

Indiferent daca principalul limbaj al iubirii copilului dumneavoastra este timpul acordat sau un alt tip de limbaj, nu uitati ca toti copii au nevoie de cat mai multa atentie din partea parintilor, de timp petrecut împreuna cu ei. Un simplu „tati, mami, hai sa ne jucam” poate însemna „daca va petreceti mai mult timp cu mine inseamna ca ma iubiti”. Petrecerea timpului cu copilul dumneavoastra înseamna sa creati amintiri pe care el, dar si dumneavoastra, le veti avea toata viata!

Limbajul nr. 4 al iubirii: darurile. Desigur ca tuturor copiilor (si nu numai) le face placere sa primeasca daruri, dar pentru unii copii darurile sunt cele care le spun cat de mult sunt iubiti. Într-un fel, acesti copii masoara iubirea în cadouri. De multe ori darurile pot fi simbolice sau create de parinti, fara a fi costisitoare, dar pentru copilul care are ca principal limbaj de iubire darurile, fiecare din cadourile primite se traduce prin iubire „mi-a facut acest dar (cadou) pentru ca ma iubeste”. Sigur ca toate cadourile din lume nu pot înlocui mangaierile, îmbratisarile, cuvintele de afectiune, timpul petrecut împreuna cu parintii, dar pentru copilul care are ca principal limbaj de iubire darurile, un cadou care poate fi de la o guma de mestecat, un set de creioane de colorat sau o bicicleta echivalentul lui „te iubesc”.

Limbajul nr. 5 al iubirii: serviciile. Pentru copiii cu acest principal limbaj de iubire serviciile pe care parintii lor le fac pentru ei reprezinta o forma de iubire. Unii copii considera faptul ca mama îi face supa preferata este o dovada de iubire, pentru altii faptul ca le face patul sau faptul ca le coase nasturii sau ca îi ajuta la lectii. Pentru ei serviciile facute de parinti este întarirea faptului ca acestia îi iubesc.

Cum puteti descoperii principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastra? Prin atentie si observatie. Pe masura ce copilul creste veti observa ca foloseste în mod special un anumit limbaj de iubire. Învatati sa comunicati cu copilul dumneavoastra în propriul lui limbaj de iubire, umpleti-i rezervoarele cu iubire si sansele ca el sa se dezvolte frumos, armonios si sa devina un adult responsabil si echilibrat va creste.

Surse de informare: Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Gary Campman si Ross Campbell, Bucuresti, 2001

Depresia postpartum – perspectiva psihologica

mamas1Un articol de Iulia Pasarin

Venirea pe lume a unui copil este un eveniment important pentru viata intregii familii. In agitatia pregatirilor pentru a fi buni parinti, pentru a cumpara trusoul noului nascut, a-i aranja camera cat mai bine pentru ca noul nascut sa se acomodeze in mod optim si sa se simta cat mai bine in noua casa, de multe ori viitoarea mamica nu da atentie schimbarilor care se produc cu si in propria ei fiinta. Se intampla ca uneori inainte de nasterea copilului viitoarea mamica sa aiba fluctuatii de dispozitie, accese de plans, stari de tristete exagerata fara un motiv anume, irascibilitate crescuta, in majoritatea cazurilor toate aceste stari fiind puse pe seama schimbarilor hormonale. De obicei, atat familia cat si viitoarea mamica spera ca ca dupa nasterea micutului sau micutei, aceste stari sa se atenueze si sa dispara. Ce se intampla insa daca dupa nastere aceste stari continua si chiar se accentueaza, iar in aproximativ 4 saptamani de la nasterea copilului proaspata mamica se confrunta cu stari confuzionale si de tristete tot mai mari, cu senzatia de gol  afectiv?
In acest caz, cand aceste stari persista si chiar se accentueaza cel mai probabil este vorba despe depresia postpartum. Trebuie facuta distinctia intre episoadele afective baby blues sau furia laptelui, de care sufera peste 70% dintre femeile care nasc si care apar in primele 48 de ore de la nastere si depresia postpartum care apare in aproximativ 4 saptamani dupa nastere, asa cum am precizat si mai sus si ale carei simptome se accentueaza cu fiecare zi si sunt de intensitate mai mare.

Cum puteti recunoaste daca suferiti o depresie postpartum ca proaspata mamica? Cel mai adesea simptomele comune ale debutului depresiei postpartum sunt:

  • fluctuatii de dispozitie, trecerea de la o stare relativa de bine la irascibilitate crescuta, plans fara un motiv anume, tristete, lipsa poftei de mancare sau dimportiva, senzatia de foame continua,
  • preocupare excesiva pentru ingrijirea copilului care deranjeaza linistea acestuia  sau din contra, neglijarea copilului, refuzul de a-l alapta, de a-l lua in brate,­       neglijarea igienei personale,
  • teama ca nu veti fii o mama suficient de buna,
  • teama ca acum nu mai puteti sa il protejati la fel de bine ca atunci cand facea parte din fiinta dumneavoastra,
  • teama ca acum nu mai sunteti la fel de atragatoare ca inainte de sarcina,
  • sentimentul de gol, de pustiu interior.

Ce este de facut? In primul rand sa va acordati timp sa va adaptati noului rol, acela de mama. Sa va recapatati increderea in dumneavoastra. Sa constientizati faptul ca fiind o mama echilibrata, iubitoare, stapana pe sine va ajutati si copilul sa se dezvolte armonios, echilibrat, il veti invata sa fie independent si descurcaret. Tineti-l la piept, in dreptul inimii dumneavoastra ca sa va simta cu toata fiinta lui si sa stie ca sunteti acolo pentru el, sa va simta bataile inimii, atingerea, mirosul. Si el trebuie sa se adapteze noii lumi, iar dumneavoastra sunteti punctul lui de sprijin si intermediarul dintre el si ceilalti. O data cu nasterea copilului nu ati pierdut nimic, ci din contra, acum aveti privilegiul de a-l vedea, de a va bucura de atingerea lui, de a-l strange la piept, de a-l vedea crescand, jucandu-se, razand, gangurind.
Dupa cum deja probabil stiti, mama ii transmite copilului inca din primele clipe de viata intrauterina starea si emotiile ei. Asadar, exista o mare probabilitate ca o mama trista, depresiva, irascibila, nesigura pe ea sa aiba un copil agitat, care nu doarme bine, nu mananca, iar singura solutie de indreptare a lucrurilor este ca mama sa isi recapete linistea si echilibrul interior, sa se bucure de miracolul vietii si de privilegiul de a-si imbratisa copilul, a-l alapta, de a-l ajuta sa se adapteze noii lumi in care a pasit si cu siguranta impreuna, vor trece peste micile obstacole care pot aparea la inceput de drum.
Si nu uitati, maternitatea nu inseamna pierderea feminitatii, a puterii de seductie, ci dimpotriva.

In loc de concluzii
In depasirea depresiei postpartum si revenirea la o stare de bine pe langa famile va mai pot ajuta: medicul pediatru, medicul de familie, psihoterapeutul. Acestia va pot acorda ajutor de specialitate pentru a trece peste aceste momente delicate si a va adapta noului statut familial si social.

Puteti face o programare la adresa iuliapasarin@yahoo.com sau la telefon 0728 967 011.

Bibliografie:
Minulescu M., „Psihologia copilului mic”, Editura Psyche, Bucuresti, 2003
Romila A. coordonator stiintific, „DSM IV-TR”, Tipografia Pegasus, Bucuresti, 1999

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.