DEPRESIA – STRIGATUL DE AJUTOR AL OAMENILOR PUTERNICI

Fiecaruia dintre noi i s-a intâmplat să aibă zile in care să fie trist, să nu aibă chef denimic, să se simtă fără energie, poate chiar sa simtă nevoia să plângă puţin. Dacă aceste manifestări au durat o perioadă limitată de timp putem să vorbim despre o reacţie depresivă.

Reacţiile depresive sunt un mod de adaptare şi răspuns al minţii şi corpului la amintiri sau evenimente precum:

  • conflictul cu o persoană apropiată sau autoritate (şef)
  • dezamăgirea provocată de o persoană pe care am investit-o cu încredere şi de la care aveam aşteptări
  • aparitia unei boli / dizabilitati
  • imbolnavirea unei persoane apropiate
  • pierderea locului de munca sau a locuintei
  • divort,
  • accidente
  • pierderea unei fiinte iubite

Reacţiile depresive sunt normale. Nu ştiu vreo fiinţă care să trăiască într-o stare de fericire sau bine continuă. Aceste reacţii se transformă în stări depresive atunci când se intensifică, devin stabile în timp, se manifestă în marea majoritate a zilei şi zilnic, crează o detresă (ruptură, întrerupere) în viaţa personală şi profesională – absenteism la locul de muncă, retragere socială, stare de rău aproape continuă, devalorizarea propriei persoane, imposibilitatea de a-şi găsi resurse pentru a-şi reveni.

Reacţiile depresive pot aparea în sezonul rece mai mult decât în restul anului, apariţia lor fiind favorizată de „micşorarea” zilei şi de expunerea redusă la lumină naturală fapt ce ne poate afecta confortul psihic şi fizic, zilele ploioase în care ne retragem în casă şi socializăm mai puţin, lipsa unor activităţi plăcute.

Perturbarea activităţilor de zi cu zi, afectarea stării de bine, readucerea în atenţie a evenimentelor neplăcute (rumegarea gândurilor care aduc suferinţă), retragerea în interior, limitarea sau eviatarea socializării, apariţia absenteismului la locul de muncă pot fi simptome ale starii depresive.

Reacţia depresivă este o reacţie normală, de cele mai multe ori de adaptare la un eveniment, are o durată relativ redusă, iar intensitatea ei începe să scadă la un moment dat.

Starea depresivă implică trărirea cu intensitate din ce în ce mai mare a unor emoţii negative care ne afectează starea de bine, funcţionalitatea pentru o durată îndelungată producând o detresă semnificativă în viaţa perersonală şi profesională şi din care nu ne putem reveni singuri.

Reacţiile depresive sunt normale si din ele ne putem reveni singuri, mobilizându-ne efortul si resursele personale. Stările depresive se prelungesc în timp 3 – 6 luni şi adesea avem nevoie de suport terapeutic pentru a ne ajuta să găsim resursele interioare, să ne mobilizăm, să ne automotivăm, să ne regăsim echilibrul.

Atunci cand starea depresiva se prelungeste si sunt pezente anumite simptome acesta se transforma in episod depresiv care poate fi usor, moderat sau sever. Existenta mai multor episoade depresive duce la instalarea tulburarii depresive.

Criteriile generale de diagnostic pentru tulburarea depresivă majoră sunt:

  • Dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zie, fie indicată prin relatare personală (tristete, vid interor, lipsa speranţei), fie observata de ale persoane („pare trist mai tot timpul)
  • Pierderea interesului sau plăcerii pentru toate sau majoritatea activitaţilor, cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; te mobilizezi cu greu sa faci activitaţilor pe care inainte le faceai fara probleme si fara efort sau cu un efort minim
  • Scadere ponderala semnficativa involuntara sau crestere in greutate – nu mai ai chef sa mananci, mancarea nu mai are gust (nici felurile preferate pe care le consumai cu plăcere inainte) sau cresterea apetitului alimentar – umplerea golului interior
  • Insomnie sau hipersomnie – nu poti sa adormi sau te trezesti in timpul noptii, dimineata te trezesti obosit/a sau dormi in cea mai mare parte a zilei, esti somnolent
  • Agitatie sau lentoare psihomotrică
  • Oboseală sau lipsa de energie aproape in fiecare zi – senzaţia de oboseala musculara – miscarile sunt lente, ai senzatia ca o greutate te apasa pe umeri in majoritatea timpului, senzatia de greutate in extremitati;
  • Sentimente de tristete, inutilitate sau de vinovaţie excesivă ori inadecvată – intrebari de genul “care este rostul meu”
  • Diminuarea capacitatii de gandire sau concentrare a atentiei ori dificultatea de a lua decizii, aproape in fiecare zi
  • Preocupari legate de moarte (nu este exclusa teama de moarte)

Simptomele, manifestarile cauzeaza suferina si deteriorare semnficativă in domeniul personal, socioprofesional sau in alte arii importante de functionare.

In functie de numarul simptomelor vorbim despre un episod depresiv usor, moderat sau sever. Pentru a lua in calcul prezenta unui episod depresiv este nevoie ca un numar minim de simptome (minim doua) sa fie prezente in cursul unei perioade de doua saptamani si sa reprezine o modificare fata de nivelul anterior de functionare a persoanei.

Depresia este una dintre cele mai intalnite tulburari ale dispoziţiei.

A avea depresie nu inseamna ca esti “nebun” sau “ciudat”. Fiecare dintre noi a avut macar un moment in viata in care a avut o stare depresiva – atunci cand a luat o nota proasta, cand a picat un examen, cand nu a obtinut un job, cand a pierdut pe cineva drag si exemplele pot continua.

Vorbim despre un episod depresiv atunci cand starile de nesiguranta, tristete, incapacitatea de a ne bucura de lucruri care inainte de faceau placere, autocritica, sentimentele de disperare, de oboseala, durerile fizice persista mai mult de doua saptamani, sunt prezente in majoritatea timpului si poate apare chiar izolarea sociala si dificultatea de a face fata activitatilor zilnice obisnuite si activitatii profesionale.

Ca tipuri de manifestari prezente in depresie mentionez:

 1. Fiziologice, psihosomatice prezente in majoritatea timpului

  • Constipatie
  • Senzatia de gura uscata
  • Dureri de cap
  • Tulburari gastro-intestinale, cardiace – palpitatii, senzatie de disconfort cardio-respirator (fara a exista un diagnostic in acest sens, analizele fiind bune)
  • Senzatie de “zapaceala”, ameteala
  • Plans facil, spontan

2. La nivelul proceselor cognitive:

  • Vorbirea – persoanele care sufera de depresie au si dificultati de vorbire si exprimare – vorbire monosilabica, voce slaba, lipsita de forta, monotona, cursivitatea vorbirii este afectata, isi gaseste cuvintele cu dificultate, discursul este greoi si sarcacios
  • Memoria – scaderea capacitatii de a retine si reda informatii (lipsa “chefului”, lentoarea gandirii, lipsa motivatiei)
  • Capacitatea de concentrare

3. La nivelul stilului cognitiv (al cognitiilor) intalnim:

  • Ganduri automate disfunctionale – care apar spontan si par a fi plauzibile – si convingeri dezadaptative
  • Gandurile dezadaptative reflecta moduri distorsionate de a vedea lumea, de a interpreta compotamente proprii si ale celor din jur si sunt asociate cu emotii negative precum tristetea, anxietatea, furia, disperarea.
  • Convingerile dezadaptative reprezinta credintele pe care le aveti despre ce trebuie sa faceti, sa spuneti, sa ganditi

Exemple: “toata lumea crede ca sunt un ratat”, “nimic nu imi reuseste”, “toata lumea ma uraste”, “nu sunt bun de nimic”, “am aceasta problea de multa vreme si ea persista, iar asta inseamna ca nu sunt in sare sa ma schimb”, “nu ar trebui sa fiu depresiv”

4.  La nivelul trairilor si emotiilor intalnim:

  • Tristete
  • Furie
  • Agresivitate – verbala, non-verbala -, agresivitate indreptata asupra altora sau a propriei persoane (si somatizarea este tot o autoagresare a propriei persoane, o pedepsire a neputintei de a fi conform a ceea ce “trebuie”)
  • Disperare
  • Sentimentul de neputinta, de neajutorare, descurajare

5. La nivel comportamental

  • Retragere sociala (persoana depresiva este abatuta, retrasa, nu are chef ne nimic, vrea sa fie lasata in pace, nu se implica in nicio activitate sociala, recreativa si adeseori nu mai poate nici sa mearga la munca din cauza oboselii, letoarei psihomotorii, dificultatii de concentrare, tulburarilor de memorie – care apar frecvent in depresie)
  • Agitatie psihomotrica (misca piciorul si nu se poate stapani) si / sau letoare psihomotrica (se misca cu greutate, pentru fiecare miscare depune mare efort, chiar si pentru a merge, pentru a se ridica, pentru a-si pregati de mancare)Netratarea depresiei si neintreruperea gandurilor disfunctionale, a convingerilor dezadaptative, a ruminatiilor, a comportamentelor care intretin starea depresiva pot duce la agravarea depresiei, la incapacitatea de a functiona pe plan socioprofesional, personal, inclusiv lipsa interesului fata de autoingrijire – vestimentatie, aspect, igiena.

Psihoterapia depresiei are ca obiective generale (care sunt personalizate in functie de resursele si nevoile fiecarui client):

  • Doi factori importanti si care sunt prezenti in episodul depresiv (si in tulburarea derpesiva) sunt reducerea importanţei acţiunilor pozitive „ceea ce am facut este foarte usor, orice putea sa o faca”, lipsa recompenselor si imagine de sine negativă – persoanele depresive deseori se concentrează pe neajunsurile lor si le exagereaza, isi vad doar defectele si chiar inventeaza unele, reduc importanta trasaturilor pozitive, a calitatilor pe care le au. Persoanele depresive pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe, incapabile.
  • identificarea factorilor declansatori si a celor care intretin starea si comportamentul depresiv
  • stoparea gandurilor negative si inlocuirea lor prin restructurare cognitiva (restraucturarea convingerilor disfunctionale – de exemplu „Nu sunt in stare de niic”, „Sunt un ratat”)
  • imbunatatirea imaginii de sine si cresterea stimei de sine, autovalorizarea
  • exteriorizarea agresivitatii, furiei prin metode controlate
  • rezolvarea problemelor din trecut si vindecarea emotionala
  • vindecarea copilului interior (atunci cand originea se afla in experiente din copilarie)
  • gasirea stari de bine si echilibru

Factori importanti in reusita demersul terapeutic:

  • Dorinta clientului de a face schimbarea
  • Compatibilitatea client – psihoterapeut
  • Constientizarea beneficiilor secundare – daca este cazul – care il fac pe client sa intretina starea depresiva
  • Implicarea in demersul terapeutic
  • Urmarea instructiunilor psihoterapeutului
  • Comunicarea deschisa client – psihoterapeut si psihoterapeut – client

Riscurile netratarii depresiei

  • indepartarea familiei, prietenilor, adica a suportului emotional de care ai nevoie
  • pierederea locului de munca din cauza starii aproape permanente de oboseala fapt care poate genera si probleme de ordin financiar care adancesc persoana in neputinta, tristete, disperare
  • oferirea unui exemplu de parinte depresiv copiilor care preiau din comportamentul parintilor (invatarea comportamentelor prin imitatie), astfel si copilul fiind retras, trist, avand o imagine de sine negativa si o stima de sine scazuta sau din contra daca copilul este suficient de mare il poate evita pe parintele / membru familiei care este mai tot timpul obosit si nemultumit pentru ca il face si pe el sa se simta astfel
  • somatizari (manifestari ale suferintei emotionale la nivelul corpului) – probleme ale organelor genitale, la nivelul pielii, tiroida
  • pierderea poftei de viata care poate duce la aparitia gandurilor suicidare

Te confrunti cu o reactie, stare sau episod derpesiv? Te invit sa faci o programare la numarul de telefon 0728.967.011.

Iulia Păsărin, psihoterapeut integrativ si psiholog clinician

Durata demersului psihoterapeutic in cazul depresiei depinde de severitatea afectiunii, de motivatia clientului, de dorinta de a se schimba, de resursele personale, de implicarea in demersul psihoterapeutic, de frecventa sedintelor de terapie si nu in ultimul rand, de compatibilitatea client-terapeut si de increderea pe care clientul o are in psihoterapeutul sau.

Inspiratie!

Iulia Pasarin

Advertisements

Povestea broscutei sau curajul de a-ti urma visul

poveste-iulia-pasarinA fost odata ca niciodata un grup de broscute care s-au hotarat sa se ia la intrecere, asa ca si-au propus sa ajunga in varful unui turn foarte inalt. S-au adunat spectatori curiosi sa vada cursa si sa le incurajeze pe broscute, desi erau cam sceptici ca vreuna dintre broscute o sa reuseasca sa ajunga in varful turnului.

Prima broscuta a inceput sa urce, iar de jos auzea „Ce obositor! Nu are cum sa reuseasca!”. Totusi broscuta a urcat pana la jumatatea turnului dupa care a abandonat. Cea de-a doua broscuta a urcat putin mai sus decat prima, dar a abandonat si ea cursa. Cea de-a treia broscuta a urcat mai sus decat celealte doua, dar dupa putin timp a abandonat si ea. In ultimul moment la turn a mai venit o broscuta vioaie care a inceput sa urce si sa urce pana a ajuns la jumatatea turnului. Spectatorii erau uimiti si continuau sa spuna ca turnul este prea inalt si ca broscuta sigur a obosit si nu o sa reuseasca. Insa broscuta a continuat sa urce pana a ajuns in varful turnului. Cand s-a intors, toate broscutele s-au strans in jurul ei si au intrebat-o cum a reusit. Atunci, broscuta le-a facut semn ca nu aude pentru ca este surda. (Autor necunoscut)

Poate si noi ar trebui sa fim uneori „surzi” la cei care incearca sa ne descurajeze, sa ne spuna ca este prea greu ca sa reusim. Poate ca si pe copiii nostri este bine sa ii invatam ascultarea selectiva. Sa ii invatam sa isi urmeze visurile, sa nu ii lase pe ceilalti sa ii descurajeze pentru ca nu au reusit ei sau copiii lor.

Poate uneori facem alegeri gresite alterori bune pentru noi, dar curajul de a face o alegere si de a ne asuma urmarile acesteia – pozitive sau negative – este de preferat decat sa abandonam de teama ca putem esua sau mai rau, sa nu facem nici o alegere.

Invata-ti copilul sa isi asculte gandurile, instinctul, sa isi urmeze visurile si sa aiba curajul de a face alegeri, de a-si invinge temerile, altfel toata viata se va intreba „ce-ar fi fost daca as fi incercat sa ajung in varful turnului”.

Este o metafora pe care o putem analiza dupa valorile, convingerile si deschiderea noastra.

Cu drag,

Iulia Pasarin – psihoterapeut

Materialul il gasiti si pe EduTeca

 

INFERTILITATEA LA FEMININ

https://psihologi.wordpress.com/1-despre-mine/Iulia Pasarin

Imposibilitatea de a ramane insarcinata sau de a duce o sarcina la termen poate declansa trairi intense de tristete, disperare, neputinta, vina, inutilitate, afectarea imaginii, a feminitatii. Infertilitatea sau neputinta de a duce o sarcina la termen afecteaza profund atat persoana diagnosticata, cat si partenerul de viata, relatia de cuplu, imaginea sociala.

Presiunile puse de familiile de origine ale celor doi pareneri, de anturajul lor accentueaza tensiunea interioara simtita de fiecare dintre cei doi si duce la aparitia unei tensiuni de relationare in cuplu, tensiune care poate duce la destramarea cuplului.

Intrebarile de genul „De ce nu faceti un copil cat sunteti tineri?”, „De ce nu aveti copii? Nu va doriti?” sau afirmatii de genul „Trebuie sa faceti un copil, viata abia atunci incepe” duc la adancirea ranii in care fiecare cuvant de acest gen mai sapa cate putin.

Cauzele infertilitatii, la femei, ca si cele ale imposibilitatii de a duce o sarcina la termen pot fi de mai multe tipuri:

  • Hormonale – probleme de ovulatie, ovare polichistice, menopauza prematura
  • Probleme in functionarea trompelor uterine – infectii cu virusi si bacterii care se transmit pe cale sexuala, afectiuni abdominale care cauzeaza inflamatia abdomenului cu afectarea trompelor uterine, operatii anterioare, sarcini extrauterine, defecte congenitale
  • Endometrioza – probleme legate de „migrarea” mucoasei uterine in alte zone din organism
  • Factori comportamentali – dieta si exercitii, fumat, alcool, droguri / medicamente
  • Probleme de mediu – expunerea la radiatii, mediu de lucru toxic
  • Stres – reactia organismului care poate secreta hormoni care impiedica aparitia / fixarea unei saracini.

Decizia de a urma un tratament de fertilizare vine si ea cu o serie de riscuri si emotii exacerbate precum tristete, autoinvinovatire, insuficienta.

Momentul diagnosticarii cu „infertilitate” poate genera sentimente de pierdere (pierderea posibilitatii de a deveni mama), afectarea imaginii de sine si a feminitatii, rusine, vina, depresie, sentimentul de a fi o persoana ratata, de inutilitate.

Ca si in cazul abuzurilor fizice, emotionale, abandonului si in cazul infertilitatii putem sa vorbim despre o trauma, o rana emotionala. Pentru multe femei diagnsoticul de infertilitate pune o „pauza” vietii pentru ca da peste cap scenariul de viata al persoanei, avand efectul unui cutremur care zguduie intreaga existenta a femeii fiind nevoie de o reconstruire, regasire, reprioritizare, dar mai intai de toate, de vindecarea ranii sufletesti.

Sunt cazuri in care tratamentele de fertilizare sunt incununate cu succes si cazuri in care nu se intampla sa apara acest succes. Uneori, pentru unele femei devine o „obsesie”, un „job” – jobul de a  ramane insarcinata.

Psihoterapeutul poate fi partenerul care sa iti fie alaturi, sa te insoteasca in travaliul emotional, in reconstructia rationala si emotionala.

 

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin – psiholog clinician, psihoterapeut

0728.967.011

“Povestea uitarii” sau debutul bolii Alzheimer

UntitledAstazi a uitat ce zi este, in ce an suntem, ce cauta in dulap.

Maine uita cateva cuvinte, pune pasta de dinti in frigider, uita sa incuie usa.

In zilele urmatoare se exprima tot mai greu, nu isi gaseste cuvintele, nu isi mai aminteste numele unor prieteni dragi. “E normal, are o varsta”.

Dar in ziua in care nu te va mai recunoaste pe tine, copilul lui, in ziua in care te va intereba CINE ESTI va fi prea tarziu ca sa mai poti face ceva pentru parintele tau.

Daca ai observat ca parintii, bunicii, persoane dragi tie se exprima mai greu, ca au inceput sa uite lucruri familiare, nu sta pe ganduri. O evaluare psihologica pentru depistarea dementei Alzheimer te poate ajuta pentru o diagnosticare si un tratament corect prescris de medicul psihiatru.

Dementa Alzheimer nu se vindeca, dar putem face ca evolutia ei sa fie mai lenta.

Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoanele de peste 65 de ani, dar poate apărea şi înaintea acestei varste caz in care vorbim despre un debut precoce.

Simptome cognitive ale bolii Alzheimer:

  • Tulburări de memorie: pacientul are dificultăţi în a-și reaminti şi reda informații învăţate anterior și este în imposibilitatea de a asimila informații noi. Primele „şterese din memorie” sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate o perioadă mai mare de timp.
  • Tulburări de vorbire: pacientul nu își mai găsește cuvintele, chiar pentru a denumi obiecte familiare – pahar, ceas, creion.
  • Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordonate: bolnavul “nu mai știe” cum să se îmbrace adecvat, cum se descuie ușa cu cheia, cum să foloseasca lingura etc.
  • Imposibilitatea de a recunoaște, identifica și denumi obiecte uzuale şi / sau de a recunoaşte şi numi persoane familiare – copii, nepoti
  • Tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a lua decizii.
  • Probleme legate de gândirea abstractă, tulburări de calcul, dezorientare temporală și spațială.
  • Simptome non-cognitive
  • Agitație și agresivitate fizică sau verbală.
  • Tulburări psihotice: halucinații, de obicei vizuale, idei delirante (de persecuție, de gelozie, de abandon etc.).
  • Tulburări ale dispoziției afective: în principal depresie și anxietate.
  • Tulburări ale comportamentului alimentar: reducerea sau creșterea exagerată a apetitului, alimentație neîngrijită, ingerare de substanțe non-alimentare.
  • Dezinhibiție sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate sexuală.
  • Incontinență urinară și pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane.

Boala Alzheimer nu se vindecă, dar depistarea ei stadiu de debut şi primirea tratamentului adecvat poate duce la încetinirea evoluţiei.Uneori MAI TARZIU poate fi PREA TARZIU, pentru tu iti aminesti cine sunt ei (parinti, bunici), dar ei se intreaba cine esti tu … 

Doresti o evaluare psihologica pentru depistarea dementei Alzheimer? Poti face o programare chiar acum la telefon 0728.967.011. Alte informatii pe pagina Evaluare psihologica pentru CNAS, Comisii
Sunt utilizate teste profesionale, iar la finalul evaluarii se elibereaza Raportul de evaluare psihologica timbrat necesar atat pentru medicul psihiatru, cat si pentru Casa de Asigurari de Sanatate si Comisia de Experitza Medicala, Comisia de Pensionare si Handicap.

Sunteti medic psihiatru si doriti o colaborare profesionala cu un psiholog clinician care utilizeaza teste profesionale, cu licenta de utilizare? Datele mele de contact sunt iulia.pasarin@yahoo.com, telefon 0728.967.011

 

Despre limbajele de iubire ale copiilor

consiliere copilUn articol de: Iulia Pasarin

În cresterea si dezvoltarea copilului un rol esential il are relatia de iubire dintre parinte si copil. Daca nevoia de iubire a copilului nu este satisfacuta, daca rezervorul lui de iubire este gol, sunt putine sanse ca dezvoltarea copilului sa decurga într-un mod armonios si ca el sa functioneze la un nivel optim. Investirea copilului cu iubire, afectiune, întelegere, responsabilizarea pentru propriile ganduri si fapte si învatarea modului de a-si controla furia, mania, iata doar cativa dintre pilonii care stau la baza dezvoltarii copilului dumneavoastra la un potential maxim.

Cu siguranta toti parintii îsi iubesc copiii, dar daca copilul nu simte asta, daca parintele nu îi vorbeste în principalul limbaj al iubirii pe care il percepe copilul, se poate întampla ca el sa nu perceapa asta sau sa nu se simta suficient de iubit.

Gasirea si utilizarea limbajului principal de iubire al copilului dumneavoastra nu înseamna ca pe parcursul dezvoltarii sale nu va mai avea acte de nesupunere, dar cu siguranta faptul ca se stie si se simte iubit va va fi util în cresterea lui pentru a-l ajuta sa devina un adult responsabil. Asadar, „iubirea este fundamentul”.

Pornind de la acest principiu, s-a observat ca exista mai multe limbaje de iubire, mai precis 5 si anume: limbajul de iubire mangaierile fizice, limbajul de iubire cuvinte de încurajare, limbajul de iubire timpul acordat, limbajul de iubire darurile si limbajul de iubire serviciile.

Toate cele 5 limbaje de iubire trebuie sa fie prezente si necesare în dezvoltarea copilului, dar unul dintre ele va deveni principalul limbaj de iubire, cel la care copilul va fi mai sensibil, cel la care se va constata ca va reactiona mai bine.

Limbajul de iubire nr. 1: mangaierile fizice. La copiii al caror principal limbaj de iubire consta în mangaieri fizice constatam importanta pe care o dau acesti copii îmbratisarilor, sarutarilor, atingerilor usoare pe umar, brat sau crestetul capului. Pentru acesti copii pe langa  cuvintele de afectiune pe care parintii le adreseaza, îmbratisarea oferita atunci cand pleca sau vin acasa, atingerea usoara pe umar atunci cand fac o fapta buna, simpla mangaiere pe crestet este o confirmare a faptului ca acestia îi iubesc. Asadar, îmbratisati-va copilul!

Limbajul nr. 2 de iubire: cuvinte de încurajare. Încarcatura emotionala a cuvintelor este receptata de copii înca dinainte a întelege sensul acestora. Astfel, tonul vocii, blandetea, atmosfera afectuasa sunt factori care comunica iubire si caldura emotionala unui nou nascut, de exemplu, precum si copiilor cu varste foarte mici care înca nu înteleg sensul cuvintelor. O data cu cresterea copilului si întelegerea sensului cuvintelor, vorbele de lauda, de afectiune, de tandrete, de încurajare devin ca un „balsam pentru sufletul copilului” care il hranesc pe interior, oferindu-i sentimentul valorii de sine si al sigurantei, copilul beneficiind de încarcatura pozitiva a acestor cuvinte toata viata. La opusul cuvintelor cu încarcatura pozitiva se aflla vorbele taioase, criticile care pot afecta imaginea de sine a copilului si pot pot arunca îndoieli asupra capacitatilor sale. Asadar, ganditi-va cat de mult va hraniti copilul pe interior spunandu-i o vorba buna sau un simplu „te iubesc”

Limbajul numarul 3 al iubirii: timpul acordat. Ceea ce este important pentru copiii care au ca principal limbaj de iubire timpul acordat este faptul ca faceti ceva împreuna, ca sunteti împreuna. Fie ca va jucati sau cititi o poveste sau mergeti în parc, important pentru copilul dumneavoastra este faptul ca sunteti doar cu el, ca îi acordati atentie doar lui, ca va petreceti timpul doar cu el. Timpul acordat presupune si contact vizual pozitiv, plin de afectiune, deci nu uitati sa va priviti copilul si sa îi transmiteti caldura, sprijinul si iubirea voastra neconditionata si privindu-l.

Indiferent daca principalul limbaj al iubirii copilului dumneavoastra este timpul acordat sau un alt tip de limbaj, nu uitati ca toti copii au nevoie de cat mai multa atentie din partea parintilor, de timp petrecut împreuna cu ei. Un simplu „tati, mami, hai sa ne jucam” poate însemna „daca va petreceti mai mult timp cu mine inseamna ca ma iubiti”. Petrecerea timpului cu copilul dumneavoastra înseamna sa creati amintiri pe care el, dar si dumneavoastra, le veti avea toata viata!

Limbajul nr. 4 al iubirii: darurile. Desigur ca tuturor copiilor (si nu numai) le face placere sa primeasca daruri, dar pentru unii copii darurile sunt cele care le spun cat de mult sunt iubiti. Într-un fel, acesti copii masoara iubirea în cadouri. De multe ori darurile pot fi simbolice sau create de parinti, fara a fi costisitoare, dar pentru copilul care are ca principal limbaj de iubire darurile, fiecare din cadourile primite se traduce prin iubire „mi-a facut acest dar (cadou) pentru ca ma iubeste”. Sigur ca toate cadourile din lume nu pot înlocui mangaierile, îmbratisarile, cuvintele de afectiune, timpul petrecut împreuna cu parintii, dar pentru copilul care are ca principal limbaj de iubire darurile, un cadou care poate fi de la o guma de mestecat, un set de creioane de colorat sau o bicicleta echivalentul lui „te iubesc”.

Limbajul nr. 5 al iubirii: serviciile. Pentru copiii cu acest principal limbaj de iubire serviciile pe care parintii lor le fac pentru ei reprezinta o forma de iubire. Unii copii considera faptul ca mama îi face supa preferata este o dovada de iubire, pentru altii faptul ca le face patul sau faptul ca le coase nasturii sau ca îi ajuta la lectii. Pentru ei serviciile facute de parinti este întarirea faptului ca acestia îi iubesc.

Cum puteti descoperii principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastra? Prin atentie si observatie. Pe masura ce copilul creste veti observa ca foloseste în mod special un anumit limbaj de iubire. Învatati sa comunicati cu copilul dumneavoastra în propriul lui limbaj de iubire, umpleti-i rezervoarele cu iubire si sansele ca el sa se dezvolte frumos, armonios si sa devina un adult responsabil si echilibrat va creste.

Surse de informare: Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Gary Campman si Ross Campbell, Bucuresti, 2001

Depresia postpartum – perspectiva psihologica

mamas1Un articol de Iulia Pasarin

Venirea pe lume a unui copil este un eveniment important pentru viata intregii familii. In agitatia pregatirilor pentru a fi buni parinti, pentru a cumpara trusoul noului nascut, a-i aranja camera cat mai bine pentru ca noul nascut sa se acomodeze in mod optim si sa se simta cat mai bine in noua casa, de multe ori viitoarea mamica nu da atentie schimbarilor care se produc cu si in propria ei fiinta. Se intampla ca uneori inainte de nasterea copilului viitoarea mamica sa aiba fluctuatii de dispozitie, accese de plans, stari de tristete exagerata fara un motiv anume, irascibilitate crescuta, in majoritatea cazurilor toate aceste stari fiind puse pe seama schimbarilor hormonale. De obicei, atat familia cat si viitoarea mamica spera ca ca dupa nasterea micutului sau micutei, aceste stari sa se atenueze si sa dispara. Ce se intampla insa daca dupa nastere aceste stari continua si chiar se accentueaza, iar in aproximativ 4 saptamani de la nasterea copilului proaspata mamica se confrunta cu stari confuzionale si de tristete tot mai mari, cu senzatia de gol  afectiv?
In acest caz, cand aceste stari persista si chiar se accentueaza cel mai probabil este vorba despe depresia postpartum. Trebuie facuta distinctia intre episoadele afective baby blues sau furia laptelui, de care sufera peste 70% dintre femeile care nasc si care apar in primele 48 de ore de la nastere si depresia postpartum care apare in aproximativ 4 saptamani dupa nastere, asa cum am precizat si mai sus si ale carei simptome se accentueaza cu fiecare zi si sunt de intensitate mai mare.

Cum puteti recunoaste daca suferiti o depresie postpartum ca proaspata mamica? Cel mai adesea simptomele comune ale debutului depresiei postpartum sunt:

  • fluctuatii de dispozitie, trecerea de la o stare relativa de bine la irascibilitate crescuta, plans fara un motiv anume, tristete, lipsa poftei de mancare sau dimportiva, senzatia de foame continua,
  • preocupare excesiva pentru ingrijirea copilului care deranjeaza linistea acestuia  sau din contra, neglijarea copilului, refuzul de a-l alapta, de a-l lua in brate,­       neglijarea igienei personale,
  • teama ca nu veti fii o mama suficient de buna,
  • teama ca acum nu mai puteti sa il protejati la fel de bine ca atunci cand facea parte din fiinta dumneavoastra,
  • teama ca acum nu mai sunteti la fel de atragatoare ca inainte de sarcina,
  • sentimentul de gol, de pustiu interior.

Ce este de facut? In primul rand sa va acordati timp sa va adaptati noului rol, acela de mama. Sa va recapatati increderea in dumneavoastra. Sa constientizati faptul ca fiind o mama echilibrata, iubitoare, stapana pe sine va ajutati si copilul sa se dezvolte armonios, echilibrat, il veti invata sa fie independent si descurcaret. Tineti-l la piept, in dreptul inimii dumneavoastra ca sa va simta cu toata fiinta lui si sa stie ca sunteti acolo pentru el, sa va simta bataile inimii, atingerea, mirosul. Si el trebuie sa se adapteze noii lumi, iar dumneavoastra sunteti punctul lui de sprijin si intermediarul dintre el si ceilalti. O data cu nasterea copilului nu ati pierdut nimic, ci din contra, acum aveti privilegiul de a-l vedea, de a va bucura de atingerea lui, de a-l strange la piept, de a-l vedea crescand, jucandu-se, razand, gangurind.
Dupa cum deja probabil stiti, mama ii transmite copilului inca din primele clipe de viata intrauterina starea si emotiile ei. Asadar, exista o mare probabilitate ca o mama trista, depresiva, irascibila, nesigura pe ea sa aiba un copil agitat, care nu doarme bine, nu mananca, iar singura solutie de indreptare a lucrurilor este ca mama sa isi recapete linistea si echilibrul interior, sa se bucure de miracolul vietii si de privilegiul de a-si imbratisa copilul, a-l alapta, de a-l ajuta sa se adapteze noii lumi in care a pasit si cu siguranta impreuna, vor trece peste micile obstacole care pot aparea la inceput de drum.
Si nu uitati, maternitatea nu inseamna pierderea feminitatii, a puterii de seductie, ci dimpotriva.

In loc de concluzii
In depasirea depresiei postpartum si revenirea la o stare de bine pe langa famile va mai pot ajuta: medicul pediatru, medicul de familie, psihoterapeutul. Acestia va pot acorda ajutor de specialitate pentru a trece peste aceste momente delicate si a va adapta noului statut familial si social.

Puteti face o programare la adresa iuliapasarin@yahoo.com sau la telefon 0728 967 011.

Bibliografie:
Minulescu M., „Psihologia copilului mic”, Editura Psyche, Bucuresti, 2003
Romila A. coordonator stiintific, „DSM IV-TR”, Tipografia Pegasus, Bucuresti, 1999